Povestea lui Harap-Alb, de Ion Creangă (rezumat literar)

Verde-împărat îi cere fratelui său să-i trimită pe cel mai vrednic dintre nepoţi ca să-l lase urmaş după ce n-o mai fi. Craiul, tată a trei băieţi, îi supune unei probe a curajului, la care nu rezistă decât mezinul. Acesta, povăţuit de Sfânta-Duminică, pe care o milostivise, îşi alege un cal năzdrăvan şi armele de tinereţe ale tatălui său şi pleacă la drum, nu înainte de a asculta sfaturile părinteşti. În ciuda poveţelor, este păcălit de către un om spân şi e obligat să-i jure credinţă, devenindu-i rob sub numele de Harap-Alb. Ajunşi la casa lui Verde-împărat, Spânul se dă …

Read More »

Moara cu noroc, de Ioan Slavici (rezumat literar)

Ioan Slavici (1848-1925), prozator ardelean, precursor al lui Liviu Rebreanu, este un autor moralist, un fin psiholog, un creator de tipologii. După cum el însuşi mărturiseşte, ca adept înflăcărat al lui Confucius, aplică în opera sa principalele virtuţi morale exprimate de acesta: sinceritatea, demnitatea, buna-credinţă, francheţea, cinstea, iubirea de adevăr, chibzuinţă, afirmând că filozoful chinez este „cel mai cu minte dintre toţi oamenii care le-au dat altora sfaturi” (Educaţia morală). Întreaga creaţie a lui Slavici este o pledoarie pentru echilibrul moral, pentru chibzuinţă şi înţelepciune, pentru fericire prin iubirea de oameni şi, mai ales, pentru păstrarea măsurii în toate, iar …

Read More »

Enigma Otiliei, de George Călinescu (rezumat literar)

Ca romancier (Cartea nunţii, 1933; Enigma Otiliei, 1938; Scrinul negru, 1960), George Călinescu se înscrie în tradiţia romanului românesc de tip obiectiv, de inspiraţie socială, reprezentat de Nicolae Filimon, Ion Ghica, Liviu Rebreanu şi Ion Agârbiceanu. În perioada interbelică, romanul românesc cunoscuse o evoluţie spectaculoasă, racordându-se şi integrându-se valorilor universale. Aria tematică s-a lărgit considerabil cu problematica intelectualului şi a spaţiului cotidian, în timp ce formulele epice tradiţionale coexistă cu soluţii artistice moderne. Rebreanu fundamentase stilul obiectiv, realismul dur (Ion, 1920), romanul-frescă (Răscoala, 1932), romanul de analiză psihologică (Pădurea spânzuraţilor, 1922; Ciuleandra). Mihail Sadoveanu crease formula de sinteză a realismului …

Read More »

La ţigănci, de Mircea Eliade (rezumat literar)

Una dintre nuvelele fantastice apreciată a fi dintre cele mai seducătoare prin „seninătatea ei”, prin ilustrarea unui fantastic „care şi-a păstrat puritatea lirică, de alternativă mai bună şi mai frumoasă a Realului”, este nuvela La ţigănci, de Mircea Eliade. Publicată în 1959, la Paris, nuvela ilustrează un fantastic intelectualizat şi iniţiatic de factură modernă, specific prozei eliadeşti postbelice. Spre deosebire de alte scrieri fantastice interbelice întemeiate pe o realitate spectaculoasă, pe un fantastic romantic – mitic, exotic sau de sursă folclorică (Şarpele, Nopţi la Serampore, Secretul doctorului Honigberger, Domnişoara Christina) -, cele publicate în volumul din 1959 au ca protagonişti …

Read More »

Sărmanul Dionis, de Mihai Eminescu (rezumat literar)

Preliminarii După cum se ştie, Mihai Eminescu a publicat în timpul vieţii patru texte originale în proză: Făt–Frumos din lacrimă (poveste) – „Convorbiri literare”, 15 octombrie 1870, Sărmanul Dionis (novelă) – „Convorbiri literare”, 1 decembrie 1872 şi 1 ianuarie 1873, La aniversară – „Curierul de Iaşi”, 9 iulie 1876, şi Cezara – „Curierul de laşi”, 6 august 1876, şi o traducere: Lanţul de aur – nuvelă suedeză de Onkel Adam – „Familia”, 1866. Postum, au apărut mai multe texte, unele neterminate şi cu titlul dat de editori: Geniu pustiu – roman, Avatarii faraonului Tla – titlu propus de George Călinescu, …

Read More »

Patul lui Procust, de Camil Petrescu (rezumat literar)

Camil Petrescu (1894-1957) – scriitor. Prima ediţie: România, 1933 Geneza şi apariţia romanului. Traduceri româneşti Patul lui Procust a fost publicat în anul 1933, la Editura „Ciornei”. Procesul de elaborare a romanului a fost îndelungat, începând cu o nuvelă scrisă în 1922 şi rămasă în manuscris, nuvelă intitulată Contesa bolnavă. În 1925, Camil Petrescu publică în revista „Cetatea literară” trei scrisori semnate de Doamna T., a căror paternitate o va dezvălui mai târziu. Cele trei scrisori vor deschide ulterior romanul Patul lui Procust, Doamnei T. aparţinându-i una din multiplele perspective narative care structurează romanul. De altfel, tehnica narativă insolită polarizează …

Read More »

Lostriţa, de Vasile Voiculescu (rezumat literar)

Context teoretic Orice studiu de naratologie defineşte povestirea drept specie epică, având trăsături slab individualizate şi o situare ingrată, între schiţă şi nuvelă. Se precizează, de obicei, ca particularităţi importanţa acordată naratorului şi actului narării, accentul pus pe întâmplări şi situaţii, numărul restrâns de personaje. Povestirea este însă mai mult decât o schemă epică, ea a apărut şi a funcţionat ca formă de a salva vieţi şi suflete (O mie şi una de nopţi), de a evita tragicul punitiv (Decameronul) sau de comunicare primitiv-afectivă într-o imaginară ţară a Canaanului, „într-o toamnă aurie” (Hanu-Ancuţei). Lostriţa, de Vasile Voiculescu (comentariu literar, rezumat …

Read More »

Pădurea spânzuraţilor, de Liviu Rebreanu (rezumat literar)

Prin condiţia specială a noutăţii şi modernităţii sale, romanul Pădurea spânzuraţilor reface, într-un scurt interval, întreaga istorie a genului, dar, mai ales, este deschis noutăţilor problematicii şi tehnicii moderne. Liviu Rebreanu anticipează, într-un fel, manifestările predilecte şi autoritare de mai târziu, ale unor curente şi tendinţe literare de genul existenţialismului. Tensiunea dramatică a romanului, aspectul polemic prin care este abordată problema responsabilităţii omului în faţa istoriei şi a umanităţii pun în discuţie însăşi problema condiţiei umane, aşa cum au abordat-o toţi marii scriitori din a doua jumătate a veacului al XX-lea. Existenţialismul „avant la lettre” din paginile acestui roman vădeşte …

Read More »

Luceafărul, de Mihai Eminescu (rezumat literar)

Poemul Luceafărul, de Mihai Eminescu, capodoperă a creaţiei eminesciene, a făcut de-a lungul timpului obiectul multiplelor interpretări – exhaustive sau parţiale – menite să releve valorile lirice şi semnificaţiile simbolice ale poemului. Am ales pentru comentariul nostru câteva referiri care ni s-au părut importante pentru a demonstra că, de fapt, Eminescu în acest poem s-a întrecut pe sine însuşi, aşa cum afirmă Tudor Vianu: „Dacă moartea ar voi ca în noianul vremurilor viitoare întreaga operă poetică a lui Eminescu să se piardă, după cum lucrul s-a întâmplat cu atâtea opere ale antichităţii, şi numai Luceafărul să se păstreze, strănepoţii noştri …

Read More »

Baltagul, de Mihail Sadoveanu (rezumat literar)

Romanul Baltagul de Mihail Sadoveanu (1880-1961) a apărut în noiembrie 1930 şi este un adevărat „poem al naturii „şi al sufletului omului simplu, o «Mioriţă» în dimensiuni mari” (George Călinescu). Versul motto, „Stăpâne, stăpâne, / Mai chiamă şi-un câne”, argumentează viziunea mioritică asupra morţii, căreia Sadoveanu îi dă o nouă interpretare, aceea a existenţei duale ciclice, succesiunea existenţială de la viaţă la moarte şi din nou la viaţă. Romanul Baltagul a fost scris în numai 17 zile şi publicat în noiembrie 1930, când Mihail Sadoveanu împlinea 50 de ani, fiind primit cu „un ropot de recenzii entuziaste” de către exegeţii …

Read More »